Vlad Zografi
Viitorul e maculatura. Trei piese de teatru
Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, 145 p., f.p.
Vlad Zografi – autorul volumelor de teatru Isabela, dragostea mea (Editura Unitext, 1996), Petru sau petele din soare (1996), al pieselor Oedip la Delphi (Humanitas, 1997), Regele si cadavrul (Editura All, 1998) – este inca de la debutul sau in teatru unul dintre dramaturgii aflati in prim-planul atentiei regizorilor si a publicului romanesc.
Recenta carte a autorului – Viitorul e maculatura. Trei piese de teatru – poate fi considerata o „trilogie“: dificultatea adecvarii trairii individuale la conventiile vietii sociale, ale existentei apare in toate cele trei piese, reflectata din perspective diferite. Protagonistii acestora sint personaje stranii a caror raportare la lume este marcata intotdeauna de un decalaj, de o relatie imperfecta de comunicare. Mistificarea realitatii la toate nivelurile de reprezentare – social, interuman sau al individului confruntat cu propria identitate – este un alt motiv recurent.
Prima piesa, Viitorul e maculatura – cea mai ampla – recontextualizeaza un subiect preferat de cinematografia romaneasca a ultimului deceniu: imaginea prezentului nostru postdecembrist. Trei dintre personaje – un jurnalist elvetian de origine romana, Julien Rougier, Willy Schwinger, un cameraman, si Aldo Bernini, inginer de sunet, ambii cu aceeasi dubla cetatenie – vor sa monteze un film pornind de la aceasta tema. Un element esential de viziune in acest text este pluralitatea ipostazelor realului, perpetuu mediat de discursuri diferite, fragmentare, contradictorii. Toate tipurile de discursuri concurente despre aceasta lume contin in subtext motivul autenticitatii perceptiei, sugerind o lectura din perspectiva politicii reprezentarii. Inceputul primului act este revelator in acest sens: doi vorbitori tin
