Prima impresie cind l-am vazut pe Bogdan Ianos a fost aceea a unui ingeras care doarme. Iluzia mi-a fost creata de obrajii bucalati, pielea alba, transparenta si linistea nepaminteana de pe chipul sau. O fractiune de secunda am crezut ca daca ridic cearsaful care il acoperea, am sa-i descopar aripioarele pufoase. Dar, ce soc! In locul speratei imagini divine, am vazut doar un trup plin de vinatai. Ce poti simti in fata unui copil de 2 ani si 9 luni pe corpul caruia un dement a desenat arabescuri vinetii? Oroare, mila, revolta; iar strigatul ca Dumnezeu nu poate tolera astfel de animale cu chip de om aproape ca tisneste singur de pe buzele albe de efortul de a opri geamatul de neputinta. Ma intreb daca Bogdan a mai avut parte vreodata de asternuturi atit de curate si albe. Un geamat usor, apoi un plins din ce in mai viguros ma fac sa intru in panica, dar asistentele medicale imi spun ca este bine ca plinge, ca asta inseamna ca ii este foame si deci ca isi va reveni. Bogdan Ianos este din Piatra Neamt si a ajuns in Sectia de Reanimare a Spitalului de Neurochirurgie din Iasi cu salvarea. Micutul era in coma de gradul II, nu-si putea misca mina si piciorul drept, iar o umflatura imensa pentru capusorul lui, de sase centimetri lungime pe doi centimetri latime, ii deformau chipul. Tot din cauza imensului hematom Bogdan a vomitat incontinuu in masina salvarii. Vinatai multe, atit de multe incit am renuntat sa le mai numar, i-au transformat trupul intr-o nefireasca tabla de sah. Pe timpla stinga te izbeste o julitura urita, mare, dar julituri sint peste tot pe virful nasului, pe urechi, pe obraji, pe coate, pe umarul drept. La baza nasului niste puncte rosii, profunde, care au inceput sa prinda crusta sugereaza ca baietelul s-a intepat sau a fost intepat de cineva cu un obiect ascutit. "Cu o furculita", imi spune asistenta care tocmai se pregatea sa-i dea de mincare. Vreau s