Care ne-au fost si inca ne mai sint utopiile? Care este dinamica transformarii acestora din proiecte indraznete ale unor vizionari in indispensabile realitati cotidiene? Ii mai sint necesare umanitatii asa cum este ea astazi – in mare masura, rezultat al concretizarii unor visuri altadata sanctionate drept nebunii – utopiile? Daca da, atunci ce domeniu al vietii actuale, diverse si pluriforme, se preteaza cel mai bine la remodelari mai mult sau mai putin utopice? In incercarea de a formula un raspuns la intrebarile pomenite, cele patru excelente filme documentare prezentate de ARTE in seara de marti, 4 iulie, au realizat un abil zig-zag informativ printre stiinte si arte, cu incepere de la Platon si punct terminus Chris Cunningham (realizatorul videoclipului pentru melodia lui Bjork, All is Full of Love.

Punerea in tema a telespectatorului printr-o trecere in revista a utopiilor mai vechi sau mai noi (propusa de primul documentar) a revelat o constanta a acestora: de obicei generate de un arhetip, utopiile au fost reiterate si realizate diferit, in functie de epoca ce s-a aratat interesata de ele si nu de putine ori au degenerat din propensiuni catre mai bine in proiecte destructive. Cam asa s-a intimplat cu zborul, considerat de profesorul oxfordian John Carey, in interventiile sale, prima mare utopie a omenirii. Ce s-a ales de dorinta ardenta si perena de a zbura a oamenilor s-a vazut in cele doua razboaie mondiale: stapinirea aerului, contrar impulsului originar care a facut-o posibila (tendinta depasirii ingradirilor, tentatia libertatii absolute) a functionat drept cel mai eficace mijloc de a asigura suprematia terestra.

Un alt prototip (Gradina Edenului) pentru o alta utopie (o societate practicanta a amorului liber) a cunoscut si el diverse avataruri: carnavalul de la Venetia, generatia hippie si pelicula lui Stanley Kubrick, Eyes Wi