O droaie de copii alearga pe un hol intunecos, cei mari cu papuci scilciati, iar cei mici desculti. Extrem de curiosi la venirea unor straini, intreaba tematori de unde sintem, pentru ca stiu ca parintii nu au bani sa plateasca chiria, apa sau gazele. Daca le spui ca faci o ancheta sociala, parintii apar imediat de dupa usi si incep sa se plinga ca nu au nici un ban, ca sint saraci si ca abia daca le ajung banii de-o piine. Casele vechi din centrul Iasului le mai poti vedea asa cum au fost odinioara doar in fotografiile din arhiva unei biblioteci. Tiganii au distrus in 50 de ani tot ce a insemnat istoria caselor din centrul acestui oras. Nu mai exista nimic care sa-ti aminteasca de Costache Negri, Sturza, Cantacuzino sau Ghica. Comunistii au intors roata istoriei in cel mai grotesc sens: saloanele vechilor boieri au fost lasate ocupatiei tiganesti. O arcada, o firida sau o jumatate de ornament la o fereastra sint singurele dovezi care mai amintesc de vechimea caselor de pe strazile Armeana si Golia. In interior, esti izbit de miasme patrunzatoare de urina si mucegai. Tapetul vechi a fost inlocuit de o vopsea verde-inchis si de dire de var. Tencuiala a cazut pina la caramida, iar tavanul se poate prabusi in orice moment peste locatari. Geamurile de cristal de la usile interioare au fost inlocuite cu tabla si cartoane. Sculpturile din mahon de la usi au fost arse demult, intrarile fiind amenajate din citeva scinduri. "Am lucrat la matura. Nu am platit chiria de vreo 4 luni. Am sase copii si nu am bani sa le dau de mincare", se plinge Doina Feraru. Toti membrii familiei locuiesc intr-o singura camera, cu bucatarie si WC la comun cu alte patru familii de pe palier. "Conditiile sint foarte grele", ne spun chiriasii. Mai departe, pe o straduta laturalnica, tiganii si-au construit un sat al lor, locuind laolalta cu ciini, cai, pisici si gaini. Mai mult de 20 de persoane tra