Galeria „Orizont“ a gazduit consecutiv expozitiile „de etapa“ a doi artisti (si asistenti universitari) care se gasesc, dupa o schema de sonata, pe un interval al „dezvoltarii“ temelor.

* * *

Gombrich a propus cindva ca metodologie de citire a modernitatii vizuale, un dispozitiv din sticla polisata care sa fie asezat peste o pictura academista, astfel ca formele sa se estompeze si privitorul sa fie obligat sa refaca o imagine voalata. Scopul este acela de a stimula proiectarea asupra operei a unei anumite „forte vii“, pe care arta moderna o pretinde privitorului.

George Moscal, un exersat pictor biomorf-gestualist dar si cu indicii de bun analist al unui motiv tratat serial, a polisat de aceasta data o lupa. El „redimensioneaza“ (este titlul generic al expozitiei dar si titlul majoritatii pinzelor), adica dilata un semn expresiv din notatiile plastice ale unei calatorii venetiene de documentare. Iar „forta vie“ ii este oferita, nu ceruta privitorului, printr-un repertoriu de procedee morfologice pe care George Moscal le stapineste „con larghezza“. Pinzele sale mari suporta doua focalizari de citire: distanta si detaliul. Discul unui capac de fintina, element transant, desenat in amanuntime, migreaza in cadrul tabloului cu taieturi abile, din retorica afisismului.

In subsidiar insa descifram problematica grea, ne-escamotata a decupajului fond-figura, a dozajului intre mat si vibrat, a grafismului in osmoza cu picturalul si a efectului de clar-obscur in ratie medie. Daca „nepitorescul“ unui motiv pictural poate fi o provocare, o incercare de strunit empatia pletorica a pictarii, George Moscal „redimensioneaza“ si in cel de al doilea ciclu al sau chiar si un motiv vegetal-rizomic. Ordoneaza pe o „fila a timpului“, adica un hipermotiv de fundal al paginii de calendar cu aliniamentul tipic de perforari, gesticulatia uno