Cu o săptămână două înainte de a muri, la începutul lui iunie, în ajunul celor 90 de ani ai săi ce urmau să fie sărbătoriţi la Sorbona, Jeanne Hersch mai participa încă la dezbateri radiofonice în Elveţia, vădindu-şi până în ultima clipă încrederea în virtuţile comunicării cu semenii. E bine ca dintr-o activitate intensă, prima ei lucrare tradusă în româneşte să fi avut la bază tot o serie de emisiuni radiofonice de-a lungul cărora Jeanne Hersch prezenta, din istoria filozofiei europene momentele-cheie ale "mirării filozofice".1) Pe înţelesul şi al celor fără studii filozofice. Pe când dirija la sfârşitul anilor '60 secţia de filozofie de la Unesco, Jeanne Hersch publicase un mare volum antologic din filozofia europeană şi înţelepciunea orientală intitulat Dreptul de a fi un om. Pedagogia limpezimii, adoptată de ea de aici provenea: pentru a fi "un om" trebuie să ştii a-ţi pune întrebările dintâi.

În ciuda accesului său la un public nespecializat şi a unei cariere universitare de prestigiu, Jeanne Hersch n-a ocupat locul la care avea dreptul. Când, în 1936, publică prima sa lucrare, L'illusion philosophique, Gabriel Marcel o remarcă imediat şi o invită pe tânăra de 25 de ani la una din discuţiile filozofice pe care le ţinea o dată pe săptămână, vineri seara, cu filozofi din Franţa şi din străinătate la el acasă. (Aici a fost discutat pentru prima oară şi Sartre). În Omagiul ce i-a fost adus Jeannei Hersch în 1977, la încheierea ciclului său universitar de la Geneva, părintele Gaston Fessard - deţinând un loc de seamă în filosofia istoriei şi în dialectica iezuită - îşi aminteşte că a participat la această primă întâlnire unde fosta studentă a lui Jaspers îşi apăra tezele ferm dacă nu tăios; având buna cuviinţă a celor cu adevărat civilizaţi prin şi în cultură ştia să asculte pe celălalt şi să ţină seama de argumentele lui. Gaston Fessard insistă în Omagi