Printr-o operatiune metaforica, Guillaume de Normandie devine William the Conqueror. Translatia se face cu arme si bagaje. Primele ii consfintesc statutul politic, fiind instrumentale in schimbarea fortata la fata – mai curind aplicarea unei masti decit remodelarea trasaturilor. Acesta din urma este un proces lent, sistematic ajutat lingvistic. Trans-dus peste Mineca, marotte devine baubel (cu diminutivul baubelet) si variantele babyll, bable, aruncind saminta intr-un sol nou. Mirabila, saminta pastreaza fidel substanta originara si se hibridizeaza loco, spre beneficiul celor poftiti la ospat. Bahtinian, ea ingemaneaza festinul cu spectacolul – ambele manifestari funciare ale comicului, pentru ca ambele se conduc dupa logica excesului. Ratiunea lor este irationalul.
1. Bauble – instrument de cintarit.
Intre ocaua standard si ocaua mica se intinde distanta dintre logocentrismul traditiei si luciul suprafetelor tentante. In interspatiul acesta isi face cuib discursul socio-moral, tocmai acum, cind critica s-a institutionalizat mai mult ca oricind. Iata inca o marota postmoderna. Benjamin si Adorno observau oripilanta simetrie dintre extrema stinga si extrema dreapta: estetizarea politicii si politizarea artei. Postmodernismul evalueaza, atent cu precadere la context. Uman, prea uman. Sloganul anilor ’80 spune totul: „Istorizati, istorizati, istorizati!“ Se cintareste, vedem, mai ales cu stinga. Sinistru. Relativizata, dreapta masura se retrage in fundal. Din cind in cind are puseuri de revolta. De pilda, cind i se comunica, tout court, ca Razboiul din Golf nu a avut loc1. Atunci nu poate sa nu zimbeasca trist vazind potemkiniada care este spectacolul lumii: un love story de consum global numit Clinton-Lewinsky, procesul O.J. Simpson, actiune afirmativa in comunitatea rroma din Romania, care sustine ca fenomenul infractional de care se face masiv resp
