Salile Muzeului Literaturii Romane ofera zilele acestea posibilitatea de a viziona lucrarile de diploma a cinci dintre absolventele sectiei de pictura a Universitatii de Arte din Bucuresti; nedumeririi spectatorului exersat sa descopere prin parcurgerea unei expozitii un miez unificator – fie el tematic, fie stilistic – ii raspundem ca prezenta expozitionala este una colectiva, departe de programele formulei de grup/grupare artistica.
In revizitarile nepolemice, ferite de superstitii postmoderne – parte dintre tinerele artiste declarindu-se rezervate fata de strategiile postmodernismului – ale unui registru simplu de motive, ale unui ilustrativ nu inventat sau deghizat ci, dimpotriva, usor descifrabil, am identificat totusi un interes comun: rasturnarea anumitor canoane/clisee reprezentationale si a unor grile de lectura si redirijarea atentiei privitorului prin abila izolare si solicitare a detaliului iconografic. Aceasta rasturnare/schimbare de perspectiva nu este una scandaloasa insa, ci temperata, discreta chiar, si indica in primul rind o buna pozitionare a tinerelor artiste fata de subiectul ales.
Diferite densitati cromatice echilibreaza compozitiile Bogdanei Contras: ipostaze ale starilor ingeresti suspendate pe pinza, in care aripa schiteaza zborul; Cimpurile Cristinei Diaconescu releva posibilitatile de sugestie a starii de peisaj de care se agata anotimpurile. Interesul Dilmanei Iordanova de a capta o stare cu atit mai interesanta, cu cit este mai ambigua, mai derutanta, configureaza, prin dialog cu portretul flamand, pe de o parte, si cu chipurile timpului sau, pe de alta parte, o seducatoare friza de priviri. Manipularea spectatorului este operata printr-un dublu proces: unul in ordinea temporalitatii – portrete flamande xeroxate alb-negru si imprimate pe pinza alterneaza cu portrete in marime naturala ale prietenilor artistei. Al do
