Dan PETRESCU
In raspar
Editura Nemira, Bucuresti, 2000, 446 p., f.p.
Am citit pe nerasuflate, cu delicii perverse, cartea sau, mai bine zis, colectia de provocari eseistico-publicistice pe care directorul executiv al Editurii Nemira, Dan Petrescu, a adunat-o intre copertile acestui volum de 440 de pagini, cu o linie dreapta hasurata pe coperta. Spun „delicii perverse“ intrucit imi imaginam deja, citindu-l, reactiile urzicate ale reprezentantilor intelighentiei romanesti de toate orientarile politice, multi dintre ei atinsi rau de tot la onoare in aceste pagini vii, caustice, subiective, nedrepte uneori (dar aproape intotdeauna pline de spirit si inteligenta) ale unui eseist de calibru, afin, prin eruditia ludica, unor Luca Pitu si Sorin Antohi, pe cit de incomod (chiar dificil), pe atit de spumos (chiar sclipitor), apropiat, ca spirit polemic, de Goma si I.P. Culianu (cel din articolele de atitudine), mai putin vehement decit ei, mai exact insa si mai taios.
Dupa cum era de asteptat, reactiile „urzicate“ nu au intirziat sa se manifeste. Cel mai prompt, dar si cel mai previzibil dintre cei in cauza a fost, ca de obicei, Alex. Stefanescu, in numarul 27/2000 din Romania literara. Imi pot inchipui reactia sceptic-amuzata a lui Dan Petrescu in urma lecturii respectivei cronici: punct ochit, punct lovit, daca ne gindim la numeroasele intepaturi polemice la adresa cronicarului literar al Romaniei literare. Prin urmare, avem de-a face cu o polemica in si, iata, dincolo de intervalul prins in paginile acestei carti. Din pacate, Dan Petrescu cade si el, uneori, in acelasi pacat omenesc, prea omenesc al injustitiei din enervare idiosincratica (voi arata mai incolo de ce si cum), insa cel putin o recunoaste si si-o asuma: „Sigur, ma mai si enervez sau simulez enervarea, fiindca, la urma urmelor, serios considerind lucrurile, ce se in