Liberalii se zbat intre pragmatism si oportunism, iar reuniunea de simbata a consiliului lor national nu a dat un raspuns transant acestei dileme. Ei isi lasa deocamdata optiunile deschise, urmind ca decizia finala sa fie luata intr-un congres extraordinar ce a fost convocat pentru 18 august. Pina atunci, tratativele vor continua atit in vederea unei aliante cu ApR, cit si pentru crearea unei aliante democratice mai largi. Din dezbateri a rezultat ca prima optiune are o sustinere mai mare, cu toate ca prim-vicepresedintele PNL, Valeriu Stoica, a declarat ca „regreta ca varianta cu ApR a fost aproape compromisa“. Observatia d-lui Stoica a urmat unui tir intens de critici la adresa aliantei cu ApR, venit din partea unor personalitati proeminente ale Partidului National Liberal, dintre care unele si-au dat demonstrativ demisia din partid.
Din perspectiva realitatii politice actuale, pragmatismul este, fara indoiala, justificat. In fata unei ascensiuni vertiginoase a stingii, centrul-dreapta trebuie intr-adevar sa recurga la cai imaginative de a mentine sansa continuarii politicilor de reforma si integrare euro-atlantica. Data fiind atractivitatea electorala mult redusa a Conventiei Democratice, liberalii cauta alte aliante. ApR-ul, un partid care, desi social democrat, accepta si promoveaza solutii liberale pentru problemele economice ale tarii, ar parea un partener potrivit pentru PNL. Optiunile doctrinare ale ApR sint insa umbrite de „pacatele originare“ ale unora dintre liderii acestui partid, care au avut functii inalte in administratia Iliescu si poarta, se spune, stigmatul unor compromisuri mai timpurii, anterioare lui decembrie ’89. Cita vreme este vorba de o alianta pentru alegerile parlamentare, conteaza mai mult inclinatiile doctrinare si politice ale celor doua partide, care ar putea fi compatibile.
Dar ApR-ul a facut cunoscut in te
