Stimata doamna Dakmara Georgescu, cum se prezinta reforma invatamintului romanesc?
Este o perioada relativ scurta fata de tempoul ideal al unei reforme, dar cred ca pot afirma, fara nici un fel de exagerare sau de distorsionare a realitatii, ca reforma sistemului de invatamint in Romania a facut pasi destul de importanti si ca a deschis citeva drumuri de pe care ar fi foarte greu sau chiar dureros sa ne intoarcem.
Credeti ca este reversibila reforma in conditiile unei posibile alternante politice?
Este o intrebare care ne framinta pe toti. Echipa ministrului Andrei Marga a vrut o reforma si nu doar schimbari. Schimbari s-au facut si dupa ’90. Pentru noi, reforma inseamna, in primul rind, o schimbare a mecanismelor, o schimbare institutionala. Una dintre dimensiunile ei majore este reprezentata de descentralizarea si de crearea unei autonomii reale a unitatilor de invatamint, sau, as putea spune, de o reorientare valorica a continutului invatamintului.
Noi am incercat sa introducem atit in programele scolare, cit si in cursurile universitare, o reorientare valorica explicita in raport cu principiile si valorile unei democratii liberale. Discursul scolar si cel universitar nu poate sa arate intr-o societate democratica la fel cu cel dintr-o societate totalitara. Or, dupa ’90, nu au intervenit mari schimbari in acest discurs. Si ma refer aici la persistenta unor clisee sau a unor abordari ideologice, la teama noastra de a-i face pe studenti si pe elevi sa aiba spirit critic, sa gindeasca singuri.
Noi am incercat, de aceea, sa producem o reforma de substanta si nu doar citeva schimbari cosmetice. Daca manualele, de exemplu cele de istorie, continua sa prezinte un discurs inchistat, ideologizat, care nu permite abordari pluraliste si care nu ingaduie elevului sa ajunga la sursele cunoasterii istorice, care
