De regula, nici mincarea, nici filmele nu sint punctul forte intr-un voiaj cu avionul. Dar de cind companiile aeriene asiatice au angajat bucatari de renume pentru a da sare si piper meniurilor, oferta de filme s-a imbunatatit si ea. In primul rind, s-a perfectionat din punct de vedere tehnic. Qantas Airways, de pilda, si-a anuntat intentia de a investi 180 de milioane de dolari in instalarea unor minimonitoare video in „circa“ fiecarui scaun. Felul in care acestea sint concepute permite fiecarui calator sa vada doar ceea ce el alege sa vizioneze. Desi nu are acces vizual la filmele vecinului de scaun, el poate totusi trage cu ochiul la pasagerul din fata sa. Detinind controlul propriului monitor, fiecare poate evita filmele care atenteaza la sensibilitatea spectatorului, schimbind canalul. Exista insa si un „dezavantaj“: un parinte, de pilda, nu-si poate supraveghea fiul decit cu riscul de a-si suci gitul.
Pentru a inlatura acest inconvenient, Cathay Pacific Airways ofera numai pasagerilor de la clasele I si business filmele cotate cu indicele de audienta „R“ (interzise copiilor sub 16 ani neinsotiti) cum ar fi The Talented Mr. Ripley sau Bringing Out the Dead. Aceeasi companie insa nu include in oferta ei filme despre accidente aviatice si cenzureaza orice alte incidente de natura asemanatoare. In plus, exista si filme cotate in mod normal cu „R“ care, in avion, sint prezentate in versiune cenzurata, indiferent de clasa. Dar si aici exista loc de nuante, pentru ca un acelasi film poate fi aratat la clasa „economic“ intr-o versiune cenzurata, iar la clasa I si „business“ intr-o versiune „ceva mai putin“ cenzurata.
Din contra, All Nippon Airways prezinta filmele intr-o unica versiune si adopta modelul de evaluare american care include cotatiile „PG“ (nici o restrictie de virsta, dar supraveghere din partea parintilor), „PG -13“ si „R“. „Consumato