Magenta este o localitate lombarda unde generalul napoleonian, cu nume excelent pentru benzile noastre desenate: Mac-Mahon, i-a batut pe austrieci. Magenta este si o parte din treimea luminilor „increate“, adica primare, de pe monitoarele electronice ale Anno Domini, Y2K. Si tocmai la Magenta se produc astazi chibrite si plastic. Iar la o elementara asociere de nume din arta contemporana pentru manevrarea plasticului si neoanelor ne vine reflex in minte septuagenarul lombard mario Mertz.
Gigi (fost poate Rocco) si fratii sai este titlul uneia dintre lucrarile din plastic, magenta si neon pe care o propun foarte tinerii Simona Bordea si Adam Alexandru, la galeria Eforie. Graficieni, antrenati bine de cei patru ani de acasa, de la Tonitza, duetul a luat in primire spatiul salii Atelier 35, de la stacheta de acuratete demonstrativa a grupului, deloc minimalist, dupa cum ii spune numele Horror vacum, de la sfirsitul lunii aprilie, din aceeasi sala Eforie.
Sa patrundem in „intunecata“ istorie: Alexandru Adam (clasa prof. Mihai Manescu si Stela Lie) stilizeaza citeva imagini sablon in maniera belicos-hazlie (mac-mahonul graffitist) pe un intins cimp rinduit serial, din cercuri de hirtie iluminate din spate. Simona Bordea (clasa prof. Nicolae Alexi) inseriaza la rindul ei cofraje usor inclinate de la verticala, vopsite magenta, asezind godete cu pamint si lujere violet, xantofilice alaturi de altele cu gazon. De la conceptul de invitatie a manifestarii: trigon de plexiglas carmin, pina la cornetele moi, fara gres rozalii, aliniate in careu vertical (sus-numitul Gigi...) izbinda celor doi stranepoti ai lui Ubu-Roi sta in inteligenta dozarii scenariului si a grafiei scenice, propriu-zise. Mi se confirma opinia ca graficienii vind mai „cool“ marfa instalationismului, stiu „de mici“ forta de sarja a semnului vizual, sint mai buni laboranti ai compuneri
