La vremea cind „Blackwood’s Magazine“ publica, in foileton, micul roman al lui Joseph Conrad, Heart of Darkness (Inima intunericului), adica anul 1899, imperialismul inca nu trezise suspiciuni majore, ba chiar era glorificat drept cel mai bun lucru ce i se putea intimpla Marii Britanii. Dupa standardele acelei perioade, Conrad dadea dovada de un scepticism, adesea deviat in sarcasm, incontestabil, in ceea ce scria, vizind legitimitatea pretentiilor colonialiste ale statelor europene. In contextul actual, ceea ce acum un secol aparea, din partea scriitorului englez de origine poloneza, incriminare categorica a abuzurilor „civilizatorilor“ europeni s-a diluat atit de mult incit Conrad a fost invinuit de rasism. Printre motive, accentuarea in Inima intunericului a contrastului dintre Africa necivilizata, „neagra“ si spirituala Europa. Cit de indreptatite sint asemenea reprosuri este de discutat, insa aparitia lor a avut repercusiuni asupra valorificarii operelor lui Conrad. O dovedeste ecranizarea din 1997 a Inimii intunericului, care accentuaza acele momente ale romanului in care discriminarea Africa-Europa este atenuata, desfiintata sau devine una pozitiva, in sensul inversarii semnelor: plusul este acordat nativilor, minusul colonialistilor.
Filmul, pe care am avut prilejul de a-l vedea marti, 18 iulie, la PRO TV, insista prin mijloace tinind de scenariu sau strict vizuale asupra fetei sumbre a colonialismului: tratamentul inuman la care sint supusi bastinasii de catre albi, distrugerea faunei din Congo de catre ultimii in dorinta lor de imbogatire rapida. Pelicula incepe si se termina cu imaginea unui elefant muribund caruia, bineinteles, i s-au luat coltii, imagine care nu apare in carte, Conrad nearatind prea mare interes fata de aspectul exterminarii masive a speciilor de animale valoroase pentru europeni dintr-un motiv sau altul, scene precum trece