Legenda, frumoasă, spune că s-a născut şi a murit în aceeaşi zi de 9 iulie. Realitatea este mai prozaică în privinţa tulburătoarei coincidenţe: se născuse la 7 iulie 1900 pe stil vechi (şi îşi serba ziua de naştere la 20 iulie), dar fusese declarat la 9 iulie şi această ultimă dată a devenit, prin confuzie, oficială. Împrejurarea că a murit, în 1988, la 9 iulie (ca şi cum cifra 9, căreia i se atribuie valori magice, pe care le-a discutat în Puţină...aritmetică, a ţinut să intre cu drepturi depline în biografia sa) a consacrat definitiv această zi ca dată legată de amintirea marelui lingvist, profesor şi om de cultură Alexandru Graur. România literară, care a beneficiat mult timp de colaborarea sa regulată, nu putea să lase neobservat centenarul naşterii. Medalionul de faţă este scris pentru a-l readuce în memoria vechilor cititori şi pentru a stimula interesul cititorilor mai noi de a-i cunoaşte opera; el încearcă să facă o reevaluare a ei şi a personalităţii autorului ei, la 12 ani de la moarte şi la mai bine de 10 ani de la evenimentele care au adus schimbări de optică.

Viaţa. Provenit dintr-o familie care a dat ţării şi alţi intelectuali de elită, Al. Graur a fost nevoit să muncească din adolescenţă pentru a-şi cîştiga existenţa, ultimele clase de liceu făcîndu-le în particular, adică fără frecvenţă. După studii strălucite la Universitatea din Bucureşti, unde în 1922 îşi ia licenţa în filologie clasică, este numit profesor secundar şi poate adăuga 20% din salariul de la catedra unde era suplinit la bursa primită pentru studii la Paris. În 1929 obţine, aproape simultan, doctoratul de stat la Sorbona şi titlul de diplomat al prestigioasei École Pratique des Hautes Études. Deşi fusese apreciat superlativ de specialişti străini şi români pentru pregătirea şi activitatea sa ştiinţifică, în ţară nu a putut accede, în perioada interbelic