Interviu cu Matei BRĂTIANU, vicepreşedinte BNS

Prin ce se deosebeşte statutul de "lider sindical" de cel de "şef", în general? Mi se pare că în România s-au format, în ultimii ani de comunism, un cult al şefului şi o dorinţă a multora de a deveni şefi; de asemenea, e periculos că oamenii, în general, se simt pregătiţi să se subordoneze unui şef. Nu există opoziţie faţă de şeful autoritar şi discreţionar. De aceea, este foarte important ca în faţa şefilor să existe lideri adevăraţi, la nivelul societăţii civile, care să se opună autorităţii excesive a celor dintîi. În privinţa sindicatelor, cred că trebuie înlăturată orice pornire spre şefie, atît a liderilor, cît şi a membrilor. Altfel, aceştia din urmă s-ar găsi într-o dublă subordonare: faţă de şefii administrativi şi faţă de liderii de sindicat. Democraţia participativă ar trebui să funcţioneze cel mai bine în cadrul mişcării sindicale. E necesar ca un lider sindical să înţeleagă că, de fapt, el este un reprezentant. Poate fi lider de opinie, dar nu şef. Cum puteţi comenta, atunci, cazurile anumitor lideri sindicali care s-au erijat în mini-despoţi locali (Miron Cozma ar fi un exemplu...)? Există cel puţin două-trei calităţi esenţiale pentru un lider sindical: bun simţ, o doză importantă de modestie, multă tărie de caracter şi stăpînire de sine. Spun acest lucru pentru că am văzut, nu numai la liderii de sindicat, dar şi la cei politici, modul în care pot fi corupţi moral, în care poate fi alterată personalitatea lor. Există o serie de cîntece de sirenă - laude în jurul liderilor - unele bine intenţionate, altele urmărind să anihileze fermitatea interlocutorului. În jurul unei persoane publice se creează grupuri de oportunişti, care caută fie să deţină monopolul relaţiilor cu acea persoană, fie să beneficieze de relaţiile utile ale aceleiaşi persoane. Şi acestea pot deforma un lider, făcîndu-l să se d