De citeva zile, Moldova nu mai este o republica semi-prezidentiala, ci una parlamentara. Constitutia tarii a fost modificata in acest sens de Parlament, cu o majoritate covirsitoare, in doua votari consecutive, iar presedintele Lucinschi a promulgat legea respectiva joi, e adevarat cu reticenta si dupa mai multe ezitari. Anterior, el i-a opus chiar vetoul sau, care a fost, insa, rasturnat de forul legislativ cu peste doua treimi din voturile parlamentarilor. Seful statului s-a opus acestor schimbari, care ii reduc puterea si il subordoneaza Parlamentului, in sarcina caruia trece desemnarea presedintelui, ales pina acum de electorat. De altfel, ideea schimbarii Constitutiei a fost lansata mai de mult de dl Lucinschi insusi, dar, in intentia sa, modificarea trebuia sa fie in sensul maririi atributiilor sefului statului, prin transformarea tarii intr-o republica prezidentiala. Initial, Parlamentul a incercat doar sa blocheze propunerea presedintelui, pentru ca in cele din urma sa se formeze o majoritate parlamentara in stare nu numai sa impiedice instaurarea unei republici prezidentiale, ci si sa impuna un regim parlamentar. Dl Lucinschi continua sa insiste asupra unui referendum prin care populatia sa se pronunte ce fel de forma de guvernamint doreste, dar observatorii cred ca-i putin probabil ca Parlamentul sa accepte aceasta propunere. Oricum, se presupune ca nu va fi dezbatuta decit in toamna. Mandatul presedintelui expira la 15 ianuarie.

Schimbarea este considerata de multi ca o victorie a democratiei. Intr-o zona – si ma refer la fostul spatiu sovietic – in care nu putini presedinti s-au transformat in autocrati mai mari sau mai mici, instituirea unui regim parlamentar poate fi o garantie ca seful statului nu va fi in masura sa evolueze intr-un dictator. Situatia din alte foste republici sovietice a fost, se spune, luata ca un avertisment de parlament