Matematica este arta de a da acelasi nume unor lucruri diferite (Poincaré), este o stiinta a analogiilor (Banach), este un triumf al metaforei. Departe de ceea ce scoala, in mod obisnuit, ne invata, matematica poate deveni una din cele mai fascinante discipline – aceasta este pledoaria matematicianului Solomon Marcus. De mii de ani, umanitatea incearca sa stabileasca puncte de contact intre matematica si arte, in general, poezie, in particular. Vazuta si gindita astfel, matematica se integreaza intr-o vasta tesatura care include elemente ale tuturor domeniilor culturii: „Daca elevii ar afla, din manualele dupa care invata, despre bazele pitagoreice ale muzicii, despre rolul geometriei in descoperirea perspectivei in pictura si despre regularitatile aritmetice care guverneaza deopotriva ritmurile naturii si pe cele ale existentei umane, atunci legatura nu ar mai parea singulara, ci in firea lucrurilor. Arta de calculator, rolul geometriei fractale in stiinta si in arta deopotriva, legaturile cu stiinta haosului nu ar mai parea bizarerii la moda, ci fenomene care se asaza in mod firesc intr-o istorie milenara“. Aceasta tesatura este de altminteri parte a paradigmei in care am inceput deja sa traim, anume cea a informatiei asociate cu globalizarea: „Cultura actuala se afla sub interactiunea puternica a localului si globalului, a partii si a intregului“.
Matematica include in chiar simburele ei o poeticitate esentiala
Domnule Solomon Marcus, ati desfasurat ca matematician o indelungata activitate stiintifica. Credeti ca „matematica este un pod catre poezie“?
La aceasta intrebare se tot incearca sa se raspunda de mii de ani, dar se pare ca raspunsurile intereseaza mai cu seama pe cei care erau oricum convinsi de legatura naturala dintre cele doua domenii-rege ale culturii. Multi mari matematicieni au atras atentia asupra ipostazei ar
