In limba franceza, cuvintul roué (=bun de tras pe roata) desemneaza tipul depravatului cinic ale carui principale ocupatii erau intriga si seductia in saloanele franceze ale secolului al XVIII-lea. Un astfel de roué este Valmont, eroul romanului Legaturi primejdioase de Laclos, un roman cu un destin literar spectaculos, o carte menita „sa faca vilva si sa dainuiasca“, dupa cum afirma chiar autorul. Vilva a facut, chiar mai mult decit era cazul: a provocat un scandal urias la aparitie, in 1782, fiind considerat o biblie a depravarii; autorul a fost exilat si incadrat in categoria eroticilor minori; chiar in 1865, librariile care detineau exemplare din editia 1833 si-au atras acuzatia de ultraj contra bunelor moravuri. Si totusi a dainuit, fapt datorat in fapte si cinematografului, din cel putin doua motive. Primul vizeaza chiar momentul reabilitarii romanulu care a fost acceptat in canonul literaturii franceze foarte tirziu, intre anii 1930-1940, fiind sustinut de o prefata a lui Giraudoux si un articol de Malraux.

Observind ca in aceasta perioada cinematograful se afirmase pe deplin ca arta in Franta, cu reviste, istorici si critici, Roger Vailand (cel care a adaptat romanul pentru filmul Legaturi primejdioase1960, regizat de Roger Vadim) credea ca erotismul prezent pe ecran si acceptat odata cu filmul in zona artelor frumoase a slabit rezistenta puritanilor, facind posibila recunoasterea meritelor literare ale controversatului roman. Un alt motiv pentru care el este cunoscut si astazi il reprezinta ecranizarile care nu s-au oprit la varianta lui Roger Vadim (cu Gerard Philipe in rolul lui Valmont si Jeanne Moreau in cel al doamnei de Merteuil). Fabuloasa fabrica de vise a secolului XX insusi Hollywood-ul si-a extras materia prima din paginile lui Laclos si astfel piesa de teatru adaptata de Christopher Hampton a devenit filmul regizat de Stephen Frears