Patrick di Mascio
Freud dupa Auschwitz. Psihanaliza culturala
Traducere de Margareta Gyurcsik, Editura Amacord, Seria „Cimp deschis“, Timisoara, 2000, 195 p., f.p.
C artea lui Patrick di Mascio are un merit cu care putine scrieri de acest fel se pot lauda. Conceputa ca un eseu ce isi propune popularizarea problemelor psihanalizei culturale, Freud dupa Auschwitz este, incontestabil, o lucrare accesibila publicului larg si, in egala masura, o provocare pentru initiati.
Evitind atit dilutiile conceptuale si truismele, pericole care ameninta multe lucrari de acest fel, cit si excesul tehnicismelor de specialitate, autorul ofera o lectura atenta a scrierilor citorva reprezentanti ai curentului cunoscut in Statele Unite sub numele de psihanaliza culturala. Horney, Fromm, Erickson si Bettelheim sint numele cel mai des vehiculate. In cadrul tendintei de democratizare a vietii culturale – tendinta larg raspandita pe Noul Continent –, aceasta orientare marcat polemica fata de psihanaliza traditionala vadeste, inainte de orice, o accentuata neincredere in marele text freudian. Chiar daca termenul „postmodern“ nu este amintit decit tangential, suportul teoretic trebuie cautat in teza lui Lyotard privitoare la perimarea, in postmodernitate, a marilor naratiuni legitimatoare.
Dupa experienta traumatizata a totalitarismului nazist este imposibil sa faci abstractie de factorul istoric. Daca intr-o Austrie ocupata de nazisti, Freud isi permitea sa invoce – in textele din Moise si monoteismul – atemporalitatea fenomenelor discutate, pentru reprezentantii psihanalizei culturale este aproape o impietate sa ignori exigenta istorica. Nu este vorba – dupa cite ne dam seama – doar de o subtila inversare a accentelor si nici de o simpla reformulare a intrebarilor si a raspunsurilor, ci de o modificare substantiala, din moment ce problemele i
