S-a închis "Bar Fly". Treaba asta ne pică bine, frăţioare. Pîn' la toamnă, cînd s-o deschide iarăşi, după renovare, o să ne hotărîm şi noi, într-un fel sau altul. Ştim deja o chestie foarte clară, ce mai, de domeniul evidenţei: cu noi sau fără noi, cîrciuma merge mai departe. Am petrecut împreună prea multe nopţi - nu 1001, poate, da' cîteva sute, sigur - ca să nu ne mai facem iluzii, măcar în privinţa asta, măi frate. Ne-am prins că ea, cîrciuma, e oricum mai tare decît noi, fie doar şi pentru faptul că noi, spre deosebire de ea, mai greu intrăm în reparaţii capitale. Pur şi simplu, în momentul de faţă, nu ne permitem asemenea lux. Cum am ajuns amîndoi în halul ăsta, măi nene, e o şmecherie şi tare simplu, şi foarte greu de explicat. Sînt gata să-ţi dau dreptate chiar acum, pe loc, cînd mă suni ca să mă întrebi unde fug pentru masa de prînz. Într-un fel, da, chiar aşa e: ne ia încetişor valul, intrăm uşurel în rînd, ne racordăm la trend, vrem-nu vrem, aidoma multora de vîrsta noastră - target ideal pentru orice marketing director sau sales manager de frigidere, maşini de spălat, televizoare, combine muzicale şi autoturisme. Da' ştii care-i faza cea mai nasoală? Ţi-am mai zis-o: toţi o ţinem aşa, berbeceşte, gîndindu-ne că într-o bună zi ne vom opri. Cînd anume? Păi asta, la o adică, ar trebui să-şi stabilească fiecare singur. După casăşimaşină? După viluţălamuntesaulamare? După excursiiundevreamuşchiumeu? După prima sută de mii de parai în bancă sau, poate, după a doua? Cu astfel de oameni, frăţioare - ţi-o poate spune orice cititor al acestei publicaţii intelectuale - nu se construieşte capitalismul. Ba bine că nu! Crede-mă pe cuvînt, asta ţi-o zic eu: cu speranţă românească şi tristeţe boemă sînt greu capitaliştii de pornit, da' de-i porneşti, mai greu sînt de oprit. Uită-te şi tu cum se schimbă cîrciuma în jurul nostru. Cînd ne-am întors în bodegă - încercîn