America s-a schimbat radical. Dupa Bill Clinton, e rindul lui George W. Bush sa preia friiele unei tari avide de nou. Mai mult decit in orice alta tara, alegerile prezidentiale americane sint un spectacol in sine. A face campanie electorala in stil american e deja capitol de manual in domeniu. Vulgarizind, "american style" inseamna a face din orice o marfa vandabila. La limita, americanii sint cei care ne invata cum ar fi putut vinde Platon o noua marca de detergent. Iar politica, domeniu in care se joaca cele mai mari mize, nu putea fi o exceptie. Marketingul politic e o "inventie" americana si el atinge, se pare, in alegerile din acest an, cele mai inalte culmi ale expresiei. E vorba, deocamdata, de republicani, a caror Conventie nationala de desemnare a candidatului la presedintie tocmai s-a incheiat cu trei zile in urma. George W. Bush, unul dintre fiii fostului presedinte din perioada 1988-1992, a fost investit oficial cu demnitatea de candidat al partidului. N-a fost nici o surpriza. Bush jr, reusise, cu toate emotiile pe care avea sa i le dea la un moment dat senatorul John McCain, sa-si invinga in asa numitele preliminarii toti contracandidatii din sinul partidului. Numai ca, observa multi analisti, conventia nationala a partidului n-a fost nici macar o asa numita festivitate de "incoronare" a candidatului deja consacrat. A fost cu atit mai putin o arena pentru dezbateri sau o lupta de idei sau, cum se mai intimpla, o ocazie pentru o reglare de conturi. Ca sa nu mai vorbim de ceea ce fusese cindva ratiunea de drept a acestei "institutii" numite Conventia Nationala, si anume alegerea propriu-zisa a candidatului care urma sa reprezinte partidul in competitia finala pentru Casa Alba. A fost, mai mult decit orice, lansarea pe piata a unui nou produs, o conventie a "agentilor de vinzari", cum avea s-o numeasca prestigioasa revista "The Economist". Campania elector