Cu ceva mai mult de trei luni inainte de alegerile prezidentiale, nu stim inca cine vor fi candidatii. Despre Ion Iliescu se vorbeste cu certitudine ca va candida: el a spus-o, partidul sau a spus-o, iar sondajele de opinie il plaseaza in fruntea preferintelor electoratului. Dar de la anuntarea retragerii presedintelui Constantinescu din cursa, cu aproape trei saptamini in urma deja, fostul presedinte se tine ciudat de mult in umbra. Doar o scurta stire anunta reactia lui la decizia dlui Constantinescu: spunea, in esenta, ca nu-l priveste. Totusi, de ce tace dl Iliescu? Din delicatete, din jena, pentru ca nu are nimic a spune sau pentru ca isi reconsidera si el candidatura? Ma rog, poate-i doar in concediu. In orice caz, ar avea unele teme de meditatie, de la intelesurile retragerii presedintelui la caderea de popularitate in sondaje (deloc neglijabila, de altfel). Nu e in intentia noastra de a pune la indoiala decizia fostului presedinte de a candida, doar remarcam un hiatus putin nefiresc.
Teodor Melescanu se comporta ca un candidat sigur si activ. Are 11 la suta din intentiile de vot in ultimul sondaj de opinie, o felie maricica, dar stagnanta. D-sa nu a luat, s-ar zice, nimic din procentele destul de numeroase care l-au parasit in ultimele saptamini pe dl Iliescu. Tentativa unei aliante intre partidul sau APR si PNL a esuat, nu in ultimul rind din cauza insistentei de a pastra candidatura sa la prezidentiale. In afara unei improbabile rasturnari de situatie, dl Melescanu va merge la alegeri sustinut doar de gruparea sa politica, un vadit dezavantaj. El isi cauta un partener de tandem, tocmai cind tandemurile par sa-si fi pierdut din atractie, si zicea zilele trecute ca l-ar fi gasit in persoana unui director de fabrica de bere putin sau deloc cunoscut publicului.
In rest, nesiguranta domneste autoritar. Liderul democrat, Petre Roman, ar