La o suta de ani, impliniti pe 4 august 2000, Elisabeth, Regina Mama a Marii Britanii, poate fi vazuta ca un simbol al secolului al XX-lea, dar vivacitatea, naturaletea si simtul umorului innascute pe care le poseda o disloca din acest statut oarecum rigid, conferindu-i calitatile unei persoane reale, abordabile – aceasta a fost ideea care s-a desprins din documentarul La Reine Mère à 100 ans, difuzat de ARTE in seara de marti, 1 august. A contribuit la viziunea lipsita de orice reductionism asupra Reginei Mama atentia egala acordata fiecarei etape biografice din viata personajului regal. Rezultatul – un portret obiectiv, fara menajamente fata de aspectele desuete inevitabile in cazul unei femei cu virsta de un secol, dar si fara exagerari in directia unei mitizari care sa eludeze, vrind-nevrind, persoana in carne si oase.
Din acest punct de vedere, demersul unui alt documentar, avind insa acelasi subiect, adica viata mamei actualului suveran al Marii Britanii, Elizabeth II, intitulat Dieu sauve la Reine! a dat dovada de o complementaritate bine venita. Prezentat de TV5 joi, 3 august, tot in cursul serii, acest al doilea film documentar s-a concentrat asupra perioadei din istoria Regatului Unit impregnata in cea mai mare masura de personalitatea celei pe care acum o lume intreaga o cunoaste drept Regina Mama, dar pe care atunci tot o lume intreaga o stima ca sotie a regelui George VI. Este vorba de anii cuprinsi intre 1937 si 1952, ani in care rolul jucat de regina Elizabeth in viata interna si publica a familiei regale, cit si, indirect, in viata politica, este unul de maxima importanta. Documentarul de pe TV5 a reusit, prin abundenta detaliilor factologice, sa evidentieze acest lucru, astfel incit emfaza si sentimentalismul comentariului au fost absolut reduntante. Diferentele de portretizare dintre cele doua documentare nu au putut insa oculta consen
