Atunci cînd d-l Emil Constantinescu a abandonat cursa, un distins senator afirma că dumnealui era calul pe care miza. O clipă mi-a trecut fără să vreau prin minte că veacul înaintează, de vreme ce Caligula şi-a făcut calul senator, iar un om politic din zilele noastre şi l-ar fi făcut preşedinte.

Acum, fiindcă totul s-a terminat şi Epoca Post-Constantinesciană semnalată de Mircea Mihăieş a devenit o realitate ce nu mai poate fi contestată, poate că ar trebui să ne gîndim dacă nu ar fi bine să ţinem cont şi de propunerea sa de a se desfiinţa postul de preşedinte, a cărui ocupare face ca viaţa politică din România să fie fără asemănare.

Poate că nu aş fi aderat la această idee dacă nu l-aş fi văzut pe d-l Theodor Stolojan la singura emisiune de scandal din ţară, cum o prezintă realizatorul ei cu nedisimulată mîndrie, în vreme ce deasupra capului său pîlpîie literele de foc ale cuvîntului senzaţional. Curat senzaţional, m-am trezit spunînd, în vreme ce distinsul tehnocrat îşi expunea oferta în faţa lui Dan Diaconescu, în direct care se uita în ochii săi cu luare aminte şi i se adresa cînd cu domnule prim-ministru, cînd cu domnule preşedinte.

Peste cîteva zile l-am văzut şi pe profetul nostru naţional care parcă ne ameninţa că dacă nu facem ce ne spune el o s-o păţim, pentru că numai Stolojan ne mai poate salva. întrucît nu pot accepta gîndul că ar exista o singură soluţie, am încercat să mă apăr de profeţia sa amintindu-mi cum susţinea mai an că numai Radu Vasile ar putea să facă reforma. Pentru că l-ar fi văzut dînsul cu o zi în urmă şi i-ar fi zis că nu se va lăsa nici mort pînă cînd nu va duce la îndeplinire ce a promis. Ca să nu mai vorbim de faptul că până mai ieri ne omora cu zile că nu putem opta decît pentru Emil Constantinescu, fiindcă Occidentul nu acceptă pe altcineva.

Teribil profetul acesta, care o ia mereu de la capăt, ca