In anul 1911, cavalerul Richard Freiherr von und zu Eisenstein purcede la o calatorie in cinci tari aflate in sud-estul monarhiei austro-ungare – era „cea de-a sasea calatorie in jurul lumii“ pe care o intreprindea, dupa cum noteaza el insusi in cuvintul de incheiere la insemnarile sale de calatorie*. Calatoria i-a purtat pasii prin Romania, Constantinopol, Asia Mica, Bulgaria si Serbia. Mai inainte el vazuse deja India, China si Japonia, „Tripolitania“ (nord-vestul Libiei) si Tunisia, Siam-ul, Java, Guineea si Australia, toate statele Americii de Sud, ca si Insulele Canare si Spania. Insemnarile sale de calatorie isi propun sa stimuleze „fractiunea instarita si inteligenta“ dintre concetatenii sai sa-i urmeze exemplul, pentru „a face cunostinta cu natura tarii, cu evolutia, psihicul, modul de viata si asezamintele respectivelor popoare, pentru ca astfel, pe de o parte, sa-si largeasca considerabil perspectiva si sa valorifice aceasta noua intelegere dobindita in politica interna, si, pe de alta parte, sa imbogateasca stiinta sau sa sustina comertul nostru international si prin aceasta sa ridice bunastarea populatiei“ (p. 1).
Aceasta dorinta luminista a cavalerului von und zu Eisenstein urmarea asadar sa ajunga la o examinare lipsita de prejudecati si obiectiva a moravurilor si a obiceiurilor din celelalte tari, pentru ca „starea de lucruri constatata si experientele facute“ sa fie apoi puse in practica in stiinta, politica si economia din propria tara. In acest sens el si-a pregatit temeinic calatoriile, a studiat sursele cele mai importante despre istoria, cultura si economia tarilor vizitate si, in plus, a cautat sa-si insuseasca limbile popoarelor respective. In particular, pentru aceasta a sasea calatorie el a invatat limba turca; in ceea ce priveste romana, cavalerul spera sa se descurce cu italiana, pe care o cunostea bine, iar pentru intelegerea