„Trairea“ virtuala a devenit in prezent una din preocuparile esentiale ale „inginerilor“ realitatii virtuale, cu precadere in directia ameliorarii si rafinarii sintetic-protetice a simturilor omenesti. In acest context, cele mai recente descoperiri stiintifice si tehnologice in materie de senzorializare artificiala a organismului uman par sa sugereze evolutia acestuia spre o entitate cyborgica.
Desi inca nu respecta conditia obligatorie a organicitatii cyborgice (implantul tehnologic), ultimele dispozitive olfactive create in 1998-’99 la California Institute of Technology (Cal Tech) din Los Angeles reprezinta forme avansate de virtualizare perceptiva umana. De pilda, Nate Lewis, profesor de chimie la Cal Tech, lucreaza la dezvoltarea unui nas electronic, dotat cu receptori care sa reactioneze la diversii stimuli chimici exteriori. „Mirosirea“ amprentelor chimice s-ar realiza prin masurarea cu ajutorul unui cip perfectionat a variatiilor rezistentei electrice a senzorilor, care oscileaza in functie de actiunea stimulilor respectivi.
Pe coordonate similare se inscriu si eforturile cercetatorilor americani de la laboratoarele de cercetare electronica (RLE) si senzoriala (Touch Lab, dependent de RLE) ale lui Massachusetts Institute of Technology (MIT) de a construi in ultimii ani sisteme de interfatare om/masina pe linie auditiva, vizuala si epidermica (sonde virtuale, proteze tactile etc.). Asemenea sisteme promit, in scurt timp, transformarea utilizatorilor/beneficiarilor in super-eroi sinestezici (de tipul personajelor din celebrul serial animat Dragonball Z, care adulmeca fluxuri de energie prin pietre si emana imagini multicolore din pielea palmelor), pregatiti sa „pipaie“ prin ecranul calculatorului crema unei inghetate cu vanilie, inainte de a-i „simti“ mirosul.
„Trairea“ virtuala a devenit in prezent una din preocuparile e
