Pentru Mihai Sora, filozofia nu e doar o meserie sau o ocupatie intelectuala, ci un mod de viata, un mod de a gindi si de a fi. In felul sau liber, relaxat, cumva sportiv si – mai ales – mereu filozofic, meditativ, scormonitor, doritor sa observe totul, sa analizeze si sa inteleaga, sa patrunda pina la semnificatiile adinci ale lucrurilor, el a isotit cu gindul sau cea mai mare parte a istoriei secolului XX. Lumea din jur, societatea romaneasca interbelica, cea comunista si apoi deceniul de libertate recistigata i-au oferit mereu subiecte de reflectie. Dupa o tinerete efervescenta, care a insemnat si un stagiu francez in cursul caruia i-a aparut acolo prima carte, Mihai Sora a revenit in tara si a incercat sa deschida perspectivele culturale ale unei Romanii care se dogmatizase insuportabil in primii anii de dupa instalarea regimului comunist (a relansat – intre altele – colectia „Biblioteca pentru toti“, reorientind-o catre marea literatura universala). A adoptat mai tirziu o pozitie retrasa, un nonconformism discret, care insemna frecventarea mediilor artistice in cautare de oameni liberi si de experiente neortodoxe (intre altele, a frecventat cu oarecare regularitate sedintele Cenaclului de Luni). Dupa 1990, ca ministru al Invatamintului, ca membru al Grupului pentru Dialog Social, al Partidului Aliantei Civice si al Partidului National Liberal (retras acum), a fost una dintre vocile cu autoritate morala care s-au facut auzite in momente de cumpana (mai ales in paginile revistei 22). A publicat putin, dar cartile sale ramin in biblioteca selecta a filozofiei romanesti. Despre biografia sa si despre proiectele culturale in care a fost implicat ne vorbeste Mihai Sora in interviul din acest numar (cu continuare in numarul viitor)...

Intoarcerea in tara si despartirea de partidul comunist

Circula o anecdota cum ca dumneavoastra ati fi