Ce impresie produce calatorului capitala Germaniei unificate, la zece ani de la reunificare, nu e usor de spus: in primul rind pentru ca este un oras inca neunificat, in care diferentele se mentin, desi mult atenuate material (tot mai multe cladiri sint renovate si seamana cu cele din vest, tot mai multe magazine noi care nu difera prea mult de celelalte, reclame si filme ca dincolo), dar ele par sa continue pe fetele si in comportamentul oamenilor: in est ei par mai sobri, mai rezervati, mai modest imbracati, batrinii in special, mai putina forfota. Marile excavatii de-a lungul Spreei, care se pregatesc sa primeasca edificiile Capitalei cu adevarat innoite, separa parca inca doua luni peste care s-a aruncat o punte. Probabil ca, o data astupate cu simbolurile statului, Reichstagul, noile ministere s.a., aceste prapastii vor disparea si din ochii oamenilor.

Librariile si bibliotecile, in orice caz, nu se deosebesc unele de altele si toate abunda in carte, bine prezentata si interesanta: orice carte a trezit un interes oarecare, fie si mediocru, la aparitie, este imediat tradusa, bineinteles daca apartine unei culturi cu oarecare reputatie. Se traduc insa si carti romanesti, se publica volume sau articole despre Romania, ca peste tot in lume si probabil chiar ceva mai mult decit in alte parti. Editura Tertium din sudul Germaniei, din Ostfildern vor Stuttgart, publica intr-un volumas elegant jurnalul de la Tescani al lui Andrei Plesu, sub titlul Wer in der Sonne steht wirft Schatten („Cine sta in soare, face umbra“); cele o suta de pagini ale cartuliei elegante, prea cunoscute cititorului roman pentru a le mai aminti aici, sint prezentate de Wolf Lepenies. S-a publicat (la Ullsten Verlag din Berlin) si romanul Ein Land voller Helden, de Carmen Francesca Banciu, titlu schimbat al versiunii romanesti aparute acum doi ani la Editura Fundatiei Culturale Romane