Cybill, care se vede simbata, orele 14.30, la PRO TV, face parte din familia serialelor pe care, in lipsa de un cuvint mai bun, le-as numi „canibalice“, printre ele numarindu-se Viata ca in filme, News Radio, Brian Benben Show, chiar si Seinfeld, prin punctele esentiale. Toate sitcomurile de mai sus expun privirii si judecatii telespectatorului, bineinteles intr-o maniera relaxat sugubeata, tarele sistemului – showbiz-ul – care le face lor insele posibila existenta. Manierismul, contrastul dintre aparenta si esenta, veleitarismul, ascensiunea declansata prin apelul la un „lant al slabiciunilor“ si nu la valoare sint resorturi clasice ale oricarei comedii, resorturi pe care noile seriale nu au nevoie sa le caute mai departe de lumea spectacolului.
Strategia de demascare-glorificare a conventiilor genului si sistemului care il genereaza este aplicat sistematic in fiecare episod din Cybill – o cascada de ironii prea putin edulcorate se revarsa, inclusiv asupra spectatorilor si a personajului principal. Primilor le este ridicata in slavi capacitatea scazuta de discernere si evaluare atunci cind Cybill discuta sansele de succes ale unui film total lipsit de logica. In ceea ce o priveste pe Cybill, ea este in posesia a toate datele si insusirile – este femeie, frumoasa, actrita si intre doua virste – care sa permita serialului abordarea stereotipizarilor sexiste ale femeilor de catre cinematograf si mass-media. Angajata pentru un rol exclusiv datorita frumusetii picioarelor sau refuzata, deoarece i-au fost preferate actrite cu mult mai putina experienta, dar si cu mult mai putini ani, Cybill se confrunta in mod recurent cu tendinta de standardizare a imaginii femeilor. Interesant este leacul pe care personajul il gaseste pentru a trata aceasta situatie, afirmat implicit in unele replici fulgeratoare, expus explicit intr-un intreg episod. In acesta din urma, C
