Descedenţa transilvană a lui Ion Creangă nu e deloc o noutate în istoriografia noastră literară. Despre asta a vorbit chiar scriitorul: "Cînd am venit eu cu tata şi cu fraţii mei Petrea şi Vasile şi Nică, din Ardeal în Pipirig, acum şaizeci de ani trecuţi, unde se pomeneau şcoli ca a lui Baloş în Moldova? Doar în Iaşi să fi fost aşa ceva şi la mânăstirea Neamţului, pe vremea lui mitropolit Iacob, care era oleacă de cimotie cu noi, de pe Ciubuc Clopotarul de la Mânăstirea Neamţului, bunicul mîne-ta, Smaranda, al cărui nume stă scris şi astăzi pe clopotul bisericei din Pipirig. Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal ştia puţină carte, ca şi mine, şi apoi a pribegit de-acolo, ca şi noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca şi moş Dediu din Vînători şi alţi mocani, din pricina papistăşiei mai mult, pe cîte ştiu eu". În ciuda multor amănunte date în acest pasaj, autorul încurcă vizibil lucrurile. De fapt, demonstrează dl Teodor Tanco în cartea sa Lumea transilvană a lui Ion Creangă, bine hrănită documentar, din această mărturisire a scriitorului valabil e numai descendenţa transilvană. Aşezarea Crengeştilor în Moldova e mult mai îndepărtată în timp, scriitorul fiind a şasea generaţie din cei care, la început, au trecut munţii. Şi Călinescu, în cartea sa despre viaţa şi opera lui Creangă, afirmase că "strămoşii lui Creangă, dinspre mamă, s-au tras încoace de prin Maramureş pe la sfîrşitul veacului al XVIII-lea. Familii întregi de mocani din Ardeal s-au strămutat pe Valea Bistriţei, în care multe sate sînt de componenţă transilvană". Şi Vladimir Streinu apreciase că "cel mai vechi Creangă, Mihai sau Ştefan, venise din Transilvania probabil, de undeva de pe partea cealaltă a munţilor, de îndată ce se stabileşte dincoace tot în ţinutul muntos". Au mai relatat despre asta Gh. Ungureanu, autor al unui remarcabil volum de documente Creangă, şi Petru Rezuş, autor al unei monografii în