Vorbind in termeni cinematografici, putem spune ca genericul de final al verii s-a derulat si, mai mult de atit, ca a ajuns deja la obisnuitul „The End“. Faptul ca hainele subtiri si ochelarii de soare nu au fost puse inca la pastrare ne poate face sa uitam ca a venit toamna, dar, cum calendarul nu minte niciodata, iluzia se sfirseste cu prima ocazie a consultarii acestuia. A trecut mai bine de o saptamina de cind a zburat pagina lunii august si de cind 1 septembrie s-a instalat ca sa certifice fara drept de apel sfirsitul vacantei. Bateriile reincarcate nu sint intotdeauna suficiente spre a asigura tonusul unui nou inceput, pentru ca despartirea de mare sau de munte si intoarcerea la orasul aglomerat, la stress-ul de toate zilele, la ceasul desteptator au ca efect garantat scaderea entuziasmului. Recapatarea ritmului obisnuit se face incetul cu incetul si este un proces dificil in care se cer unele stimulente. Asa ca trebuie sa privim si partea plina a paharului: sfirsitul vacantei nu inseamna numai revenirea la monotona desfasurare a zilelor lucratoare, ci si reintilnirea cu cel mai bun prieten al omului, televizorul. Inceputul toamnei este momentul in care se vede cel mai bine cum beneficiaza telespectatorii de concurenta posturilor de televiziune; noile grile TV se intrec in emisiuni, vedete, filme si seriale de ultima ora.

In ceea ce priveste filmele, programul de toamna a debutat in forta, chiar cu seara de 1 septembrie, cind cinefilii au avut de facut o alegere dificila intre doua productii celebre difuzate simultan pe posturi diferite. Una dintre ele (care a inceput, ce-i drept, cu un sfert de ora mai devreme pe Antena 1) a fost Al cincilea element, faimosul SF regizat de Luc Besson, care a deschis festivalul de la Cannes in 1997. Avind o nominalizare la Oscar si un premiu César, filmul cucereste publicul oricind datorita efectelor speciale care