De cazurile de dopaj de la noi raspund conducatorii sportului romanesc, astfel explicindu-se masurile dure luate de Federatia Internationala de Haltere Desi atentia noastra ar trebui sa se indrepte spre evenimentele din piscina, acolo unde s-au realizat, in primele zile ale Olimpiadei, performante senzationale din partea naiadelor noastre, scandalul urias din jurul delegatiei romane de haltere nu ne lasa sa ne bucuram in voie pentru Diana Mocanu, Beatrice Caslaru si celelalte medalii care vor veni. Dupa cum se stie, cu putin timp inainte de inceperea Jocurilor, doi halterofili romani, Traian Ciharean si Adrian Mateias, au fost depistati pozitiv, fiind exclusi de la intrecerile olimpice. Si cum in cursul anului 2000 a mai fost prins inca un halterofil roman, Traian Dodita, cu pastiluta in organism, in conformitate cu regulamentele in vigoare, Romania a fost suspendata pe timp de un an din competitiile oficiale, aceasta suspendare incepind chiar din timpul Olimpiadei. Asadar, in afara celor doi dopati, ceilalti trei halterofili romani sositi pe bani grei in indepartata Australie trebuiau sa faca drum intors, desi nu au gresit cu nimic, daca delegatia romana nu achita o amenda de 50.000 de dolari. Desi initial se spunea ca nu exista acesti bani, pina la urma presedintele Comitetului Olimpic Roman a achitat suma respectiva, ceilalti halterofili romani fiind reprimiti in arena olimpica. Intrebarile care apar in acest caz, si in altele similare, sint in numar de doua: daca este just regulamentul prin care toti sportivii unei tari trebuie sa sufere suspendari pentru doi-trei trisori si daca forurile sportive internationale persecuta, dintr-un motiv sau altul, Romania. La prima intrebare raspunsul este, fara indoiala, afirmativ, desi, intr-adevar, unii competitori corecti nu-si pot valorifica sansele din pricina colegilor care au luat pastilute dubioase. Explicatia acestui p