Pentru unii dintre noi, actiunea "In orasul meu, o zi fara masina" organizata de Primarie ar putea fi un cosmar. Dar si prilejul unei interesante descoperiri Intr-un oras ca Iasul, cu o populatie de aproape patru sute de mii de locuitori, exista cel putin citeva zeci de mii de persoane care folosesc zilnic un mijloc de transport de genul celor a caror circulatie e interzisa astazi pe un perimteru de 6,8 kilometri patrati. Dintre acestia, prea putini se pot dispensa de o asemenea "utilitate", fie si pentru o zi, fara a se simti intr-un fel sau altul afectati. Si nu sint singurii, pentru ca o asemenea masura n-are cum sa nu provoace o reactie in lant. Tramvaiele si troleibuzele, singurele mijloace de transport scutite de interdictie, trebui sa faca fata unui numar de calatori semnificativ mai mare decit cel dintr-o zi obisnuita. Aglomeratie e putin spus. Din inventarul calatorului RATC nu trebuie sa lipseasca incaltamintea solida, de preferat nu tocmai nou-nouta, haine la fel si cu cit mai putine sau, daca e posibil, fara buzunare ("sutii" vor avea, astazi, norma dubla), atentie la posete, genti, rucsace, telefoane mobile si, nu in ultimul rind, rabdare de crocodil. Iar daca ploua, specialistii recomanda, ca de obicei, umbrela. Fie ca e vorba de bani, de timp, de efort fizic suplimentar sau doar de stres, pagubitii vor avea destule motive sa nu primeasca actiunea Primariei cu prea multa intelegere. Nu degeaba are primarul Simirad emotii. Obligat, la rindul lui, sa coboare si sa urce Tatarasul pe jos (cu tramvaiul e cam riscant si sigur incomod), primarul nu poate evita contactul cu cei nemultumiti. Descurcaret cum il stim, nu ne facem griji. Desi el si-a facut. Pentru cele mai obiective relatari din teren ale presei locale legate de actiunea "In orasul meu, o zi fara masina", primarul a instituit trei premii, destul de constistente, pentru cel putin trei ziaristi. Cont