Interzisa de regimul comunist in 1948, sociologia cunoscuse in perioada interbelica o dezvoltare fara precedent prin activitatea Scolii de la Bucuresti, condusa de Dimitrie Gusti. Paul Stahl a fost elevul lui Gusti si unul dintre cei care a aplicat si dezvoltat metoda numita de profesorul sau (inaintea lui Lévi-Strauss) antropologie sociala. Antropologia sociala porneste de la premisele unei cercetari stiintifice bazate pe interdisciplinaritate si in special pe imbinarea istoriei cu sociologia, marele cistig fiind o viziune mai complexa si mai completa asupra faptului social si cultural.

Plecat in Franta in 1969 – dupa ce multe din publicatiile sale fusesera ori interzise, ori topite si dupa ce traversase o perioada in care sociologii erau nevoiti sa-si practice meseria pe ascuns – Paul Stahl a devenit profesor la Écoles des Hautes Études en Sciences Sociales, cea mai prestigioasa institutie de invatamint superior din Franta, in domeniul stiintelor sociale. A lucrat cu mari istorici, antropologi si sociologi, ca Fernand Braudel si Claude Lévi-Strauss, – cu acesta din urma, la Laboratoire d’anthropologie sociale.

Inovatiile Scolii de sociologie de la Bucuresti

Domnule Paul Stahl, ati fost elevul lui Dimitrie Gusti si cunoasteti din interior istoria scolii de sociologie de la Bucuresti. Cum a aparut aceasta scoala, a carei metoda ati aplicat-o mai tirziu, in Franta?

Scoala lui Dimitrie Gusti a fost singura cu un asemenea renume la noi. Niciodata, in afara de acest caz, Romania nu a mai putut sa pretinda primul loc in stiintele sociale. Dimitrie Gusti a plecat de la o scoala de sociologie inrudita cu filozofia. In vremea aceea, sociologia era parte a Facultatii de Filozofie, era o specializare printre altele: metafizica, logica etc. Gusti pleaca asadar de la aceasta formatie teoretica dar trage concluzia ca cercetarea