Alexandru Duca si mama lui traiesc de pe o zi pe alta Din luna august azilul de noapte este caminul lui Alexandru Duca si al mamei lui, Viorica Duca, iar cantina de ajutor social este locul unde acestia maninca. Nimic neobisnuit pina aici, avind in vedere ca in aceasta situatie se afla sute de botosaneni. Numai ca Alexandru este un copil deosebit, are 11 ani si este unul din cei mai buni elevi ai Liceului de arta, in clasa a V-a la sectia de pictura. In urma unor imprejurari nefericite el a ajuns sa-si faca lectiile in arealul acestei institutii, care mai nou poate fi inchisa in orice clipa. Viorica Duca este foarte ingrijorata de aceasta eventualitate, pentru ca astfel nu ar mai avea unde sa se duca. Mai mult, centrul cazeaza persoanele care nu au unde sa stea doar pe timp de noapte. Dar pentru ca Alex sa nu-si faca lectiile pe strada (cum s-a intimplat citeodata), mama lui se straduie sa obtina acordul de a ramine in cladire si in cursul zilei. Iar ori de cite ori are timp, adica atunci cind nu este plecata pe la vreo institutie pentru a-si rezolva necazurile, ea munceste alaturi de personalul cantinei, incercind sa fie recunoscatoare. Locatarii blocurilor din preajma cantinei o cunosc si au invatat de la ea o sumedenie de lucruri utile, de la gradinarit, curatatul covoarelor pina la retete de gatit. Viorica Duca insa are o singura mare grija: sa fie alaturi de Alexandru, sa-i fie o buna mama chiar si in conditiile acestea. Veniturile din care traiesc Alex si mama lui sint infime: alocatia de sprijin, bursa sociala si citiva bani cistigati de Viorica, muncind ici si colo. Datorita unui program initiat de Directia Judeteana pentru Protectia Copilului impreuna cu citeva fundatii caritabile, Alex beneficiaza incepind din august de un ajutor financiar de 600.000 lei, timp de sase luni. Toti bani se duc insa pe cele necesare la scoala sau la atelier, si mai ales pentru