Virgil NEMOIANU
Romania si liberalismele ei. Atractii si impotriviri
Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2000, 240 p., f.p.
Romania si liberalismele ei, volumul publicat recent de Virgil Nemoianu, are un titlu inselator. Reflexia asupra liberalismului, sau asupra doctrinelor politice in genere este numai unul dintre obiectele atentiei sale. Privita in ansamblu, cartea ilustreaza un proiect bine articulat si are un ductus demonstrativ evident. Cititorilor care sint la curent cu scrierile anterioare ale lui Virgil Nemoianu programul acesta le va aparea familiar.
Situat exact in partea mediana a volumului, studiul Imitatie si identitate ne reveleaza Supra-tema volumului: reactia inadecvata a societatii si a culturii romanesti fata de modernitate (inteleasa de autor in acceptia weberiana a termenului). Inca mai precis, ar fi vorba de o modernizare intirziata, anevoioasa si inca incompleta, pentru care Virgil Nemoianu breveteaza o sintagma proprie – nemultumirea tranzitiei: „Intr-adevar, se poate spune ca istoria ultimelor doua sute de ani a fost o istorie a acomodarii cu procesul de modernizare. Ori de cite ori exigentele modernizarii s-au aplicat unei societati traditionale, rezultatul a fost o fierbere uriasa: adeziuni entuziaste, opozitie violenta, compromisuri, dezordine economica si sociala, efervescenta intelectuala, anxietate, exaltare si nefericire.
Faptul istoric fundamental al istoriei romanesti moderne este ca tranzitia de la o societate arhaic-tribala la modernitate s-a facut incomplet, piezis, precum si cu anumite recalcitrante. Aceasta stare de lucruri a ramas o povara durabila pe umerii istoriei romanesti, pina in ziua de azi“.
Argumentatia lui Virgil Nemoianu merge constant in favoarea Multiplului in confruntarea cu Unul, in beneficiul hibridarii, al sintezelor, al variantelor, al
