Revin si recunosc ca in privinta judetelor Har-Cov, misterul ramine, intrebarea care il anima asemenea: „care adevar, domnule, ce vezi dumneata, ca sa putem pricepe daca avem sau nu de-a face cu o constructie si o deconstructie a unei imagini?“.
Aici e aici, in asemenea dezbateri ai de-a face cu insi scormonitori, cu un fel de metafizicieni fara ironismul liberal in care credea Rorty, acela care e, mai mult ca orice, relativizant si pluri-perspectivic, ca sa folosesc un barbarism greu acceptabil. Intrebarea aiuritor metafizica ar fi urmatoarea: cind fiecare are dreptate, atunci cine are dreptate? Incurcata daravera! Iata cum stau lucrurile, epic vorbind: e dimineata, vipia este, singuratatea duminicala si matinala este si ea, e clar, aici nu sint dubii, intram intr-o mica bodega, o doamna politicos-rezervata il serveste pe Sandu cu o bere, eu comand un pahar de vin, iesim pe o mica terasa, stam de-a dreapta unei sosele, dincolo se zaresc liniile de cale ferata, in stinga noastra, nu foarte departe, pare a fi gara, alaturi, am aflat, e autogara in care va veni autobuzul de la Brasov cu Gheorghe Craciun; va sosi la vremea amiezii, acu’ e unsprezece; peste liniile de cale ferata: paduri si culmile unor munti, o intreprindere, ceva magazii surpate sub melancolia unui crepuscul managerial, mai nimicul unei stari pe loc, mai degraba asa ceva iti pare a fi ceea ce vezi, nicidecum niste actiuni vizind „crearea structurilor complementare si de aservire economica a Transilvaniei“, vorba documentului tinta: Transilvania (publicat de un servicu secret care-si pastreaza secretul in National, intr-o zi de joi, 14 august 1997). Cum anume se construiesc adevarurile in acest caz: pai, inainte de toate, avem de-a face cu niscaiva excursuri (excursii) istorice, ne sint puse la indemina lucruri pe care nu le stiam, autorii documentului le cunosc si au prin urmare asupra ta,
