(Poem pentru Andrei Pleşu)
Numai să nu-mi tremure prea tare mîna, să nimeresc clapele literelor, să am răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puţin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleşu, şi-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eşuez în librăria "Humanitas" şi pipăi cărţile, le miros, le aşez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! (Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc, e bun, e hrănitor, e rotund, l-aş desface-n felii de portocală sau... nu!... e mai gustos întreg, cu coajă-n dîmburi minuscule peste carnea sacră... şi chiar îl înghit!) Şi-acum? Iarăşi mi-e foame, iarăşi mi-e sete, iarăşi mi s-au împotmolit ochelarii într-o unsoare geloasă... De unde-i grăsimea ce-mi unge întruna lentilele neschimbate de la moartea lui taică-meu? Aerul nu-i ulei, nu-i unt, nu-i clei de balenă sinucigaşă... Plîng fără să ştiu şi lacrima-mi poleieşte savuros, dizolvant dioptriile? Nu pricep. Mîlul e fin, uniform... abject... degeaba frec c-o batistă, cu spirt... cu cerceaful, cu acid sulfuric... Să-i sparg, îmi gîlgîie ideea... căci posed şi idei!... să-i pisez cu satisfacţie într-o piuliţă de fier ruginit... şi gata!! Voi cumpăra o pereche nouă, feerică... Voi străbate pereţii cu Privirea! Voi reintra în Dolhasca!!!
(Poem pentru Andrei Pleşu)
Numai să nu-mi tremure prea tare mîna, să nimeresc clapele literelor, să am răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puţin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleşu, şi-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eşuez în librăria "Humanitas" şi pipăi cărţile, le miros, le aşez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocet