Adrian MARINO

Biografia ideii de literatura

vol. 6 (partea IV)

Problema definitiei literaturii. Criza definitiei literaturii. Antiliteratura cu un Epilog

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, 288 p., f.p.

Publicind cel de-al saselea volum din Biografia ideii de literatura, Adrian Marino pune punct unui proiect provocator si in mai multe sensuri liminal: el marcheaza un sfirsit de secol ca si de mileniu, incheierea unei etape cruciale din destinul literaturii si, in fine, un moment de prag in biografia intelectuala a… biografului insusi (despartirea sa de literatura, in beneficiul ideologiei si al studiilor culturale). Epilogul cartii schiteaza un indreptar de recitire a ansamblului, incepind cu Hermeneutica ideii de literatura (1987) si atragind in sfera sa de gravitatie volume-satelit, cum ar fi Critica ideilor literare (1973) si Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980).

Nici unul dintre volumele anterioare ale Biografiei nu are un accent epistemic si contextual atit de marcat ca acesta. Explicatia este destul de simpla. In secolul XX, factorii extra-literari sint cei care acutizeaza dramatic ceea ce numim generic criza (cronicizata) a literaturii si a modelelor sale. Unul dintre meritele remarcabile ale cartii este disocierea fina intre aspectele caleidoscopice ale unui impas, despre care se scrie haotic si oarecum derutant in ultimul timp.

In ultima parte a veacului nostru, insasi definitia sociala a literaturii este adusa in instanta, atrage atentia Adrian Marino. Putem eventual sa identificam aici o eroziune de prestigiu a literaturii, care devine mai curind un loc vacant in statele de functiuni ale culturii decit o arie autonoma a acesteia. E drept ca in acest fel se pierde increderea in soliditatea ei ontologica. Dar as adauga ca o substanta ontologica a literaturii n-a existat de fapt niciodata, de unde