Daca nu-si intra rapid in pielea de candidat hotarit sa faca fata unei competitii electorale serioase, exista riscul major ca Mugur Isarescu sa piarda tot ce a cistigat pina acum prin "neprezentare". Cuvintul de ordine al lansarilor in campania electorala din acest an pare sa fie decenta. Fara spectacole grandioase, fara baloane si majorete, fara petreceri costisitoare si sofisticate. Lumea s-a saturat de politica si de politicieni. Solutia? Cu cit mai modest, eventual indiferent, cu atit mai bine. Nimeni nu pare sa fi luat mai in serios un asemenea rol ca Mugur Isarescu. Intentionat sau nu, premierul independent al unui guvern profund politizat da in continuare impresia ca ar trebui sa-l votezi impotriva vointei sale. Dupa citeva aminari, explicabile pina la un punct, Mugur Isarescu si-a anuntat, ieri, candidatura pentru functia de presedinte. Atit si nimic mai mult. Pentru ce sa-l votam? Nu stim inca, pentru ca ne-o va spune mai tirziu. Programul, mesajul electoral, sloganul si tot ce inseamna arsenalul ideatic sau ideologic al unei candidaturi ramin obiectul unei curiozitati pe care premierul intelege sa ne-o solicite pina la exasperare. Sa fie vorba de o strategie anume, de o gaselnita a sfatuitorilor din umbra, sau acesta o fi omul? Nu stim. Cert e ca, socoteala sau nu, aminarea parca indefinita a intrarii in arena electorala a lui Mugur Isarescu risca sa devina bumerang. Deja ieri, cind, in sfirsit, s-a decis macar sa-si anunte oficial candidatura, interesul presei a atins limita de avarie. Candidatul plasat totusi pe locul doi in toate sondajele de opinie din ultimul timp, deci candidatul cu cele mai mari sanse de a intra in turul doi si chiar de a cistiga alegerile prezidentiale, a inceput sa-i plictiseasca chiar si pe sustinatori. O spunem cel putin cu nedumerire. Daca nu-si intra rapid in pielea de candidat hotarit sa faca fata unei competitii electorale se