Teatrul National Cluj. Cerere in casatorie de A.P. Cehov. Cu: Cornel Raileanu, Ioan Isaiu, Alexandra Georgia Lungu. Regia: Sorin Misirianu.
Teatrul de Stat Oradea. Usi inchise de J.P. Sartre. Cu: Mariana Neagu, Doru Farte, Mariana Presecan. Regia artistica: Alina Hiristea.
A cobori in subsolul teatrului – unde se afla Sala Mica –, a te aseza in rindul doi (in spatele Melaniei Ursu, al lui C.C. Buricea, Andone plus o frumoasa – dar nu fara corp – ziarista locala), a auzi vocile de pe banda intonind, cu o sonoritate aproape agresiva, prelucrari din folclorul rusesc si a astepta deschiderea stagiunii. Cu Cehov. Asteptindu-l pe Cehov. Iar dupa ce nu mai exista locuri nici in picioare, sa purceada spectacolul in modul cel mai (clasic) rusesc cu putinta, adica apare Cornel Raileanu cu camasa pe jumatate scoasa (din pantaloni) si bea vodca cu... vodca deoarece tocmai se hotarise sa se spele pina la briu si nu o poate face... pe stomacul gol! Actor si regizor, Sorin Misirianu este un tinar furios in... „dulcele stil clasic“. El respecta litera lui Cehov, dar gestica si „poantele“ sint mai aproape de zilele noastre, zile schimonosite din cauza agitatiei, a nerabdarii, a ritmului trepidant, a nervilor care, deseori, ne obliga sa ridicam vocea. Sa tipam. Sorin Misirianu a „dezvelit“ complet si cu brutalitate sufletul cel slav – descris de Anton Pavlovici – in care extremele fac mereu casa buna.
Se trece rapid de la o stare la alta, de la ura la iubire duioasa, de la prietenie la dusmanie, de la intelegere la neintelegere, conflictele raminind, pina la urma, doar la nivelul limbajului si... al intonatiei, singura problema „majora“ fiind al cui ciine de vinatoare e mai bun ori a cui proprietate este pamintul de linga mlastina. Tinarul regizor a gasit numeroase solutii de un comic ingenios si sanatos, fara a scapa de unele compromisuri facut
