Monica SPIRIDON
Melancolia descendentei. O perspectiva fenomenologica asupra memoriei generice a literaturii
Editia a II-a, Editura Polirom,
Colectia „Collegium, Litere“, Iasi,
2000, 264 p., f.p.
Desi cartea Monicai Spiridon, Melancolia descendentei. O perspectiva fenomenologica asupra memoriei generice a literaturii, nu e decit o reeditare, prima editie aparind in 1989, savoarea comentariului critic nu s-a pierdut, ci dimpotriva, ca in cazul vinurilor vechi, a capatat noi arome. Editura Polirom a reluat textul publicat initial de Cartea Romaneasca, fara ca autoarea sa-l aduca la zi, cu toate ca din prefata acestei reeditari aflam ca anumite parti din manuscris au fost in prima editie inlaturate sau „prelucrate“ de Magdalena Popescu, redactorul cartii, in mod fin si abil: „...abil, in masura in care, ca editor, a stiut sa manevreze strategic, astfel incit laturi potential-suspecte ale cartii – tema memoriei si a succesiunii simbolice, total inoportuna in comunism; trimiterile la Isus ca rezervor de prototipuri si ca releu de afilieri literare; referirile la Biblie ca Mare Cod al precedentei textuale etc. – sa se strecoare prin ecluzele cenzurii, intr-un context aproape exploziv“. Iata acelasi pas de deux cu cenzorul, aceeasi metoda iterativa, bazata pe incercare si eroare, care a functionat vreme de decenii ca principala arma anticenzura.
Dar sa revenim la cartea propriu-zisa. Primul capitol, Nostalgia originilor, aduna doua eseuri: unul despre Dicomesia si Metopolis, cele doua orase imaginare ale lui Stefan Banulescu, celalalt despre Lumea in doua zile, romanul in oglinda al lui George Balaita. Spatiul fictional la Stefan Banulescu este surprins in plin proces de dedublare, intr-o dialectica a originalului si a falsurilor, intr-o permanenta bizantinizare, copii si contrafaceri opunindu-se Bizantului originar:
