O campanie electorala presupune, fara indoiala, dispute politice aprige intre partide si candidati, insinuari si acuzatii reciproce, curse intinse adversarilor, eventual chiar unele „trucuri murdare“ dezonorante. Toate incluse in logica unei strategii electorale coerente. Este, in mare, ce se intimpla acum in arena politica romaneasca. Mirarea apare atunci cind unele lucruri nu le mai poti atribui unei desfasurari logice a campaniei. Si in aceasta categorie ni se pare ca se afla transformarea Partidului Democrat si a Partidului National Liberal in criticii cei mai acerbi ai guvernului actual, chiar in timp ce ocupa cele mai multe posturi ministeriale in acest guvern. Facem aceasta observatie fara a ignora deosebirile dintre PD si PNL in multe privinte, nici faptul ca, departe de a se intelege intre ele, aceste partide sint ele insele in razboi electoral unul contra celuilalt. Le aseamana, totusi, acest indemn comun de a se intrece cu opozitia in atacarea propriului lor guvern, un soi de hermafroditism politic indus de apropierea alegerilor.

Sigur, partidele coalitiei guvernamentale merg separat la alegeri si au candidati proprii la prezidentiale, ceea ce le transforma in adversari. Polemicile apar deci inevitabil. In aceasta lumina ar putea fi, eventual, inteleasa incercarea partidelor de a se infatisa in ochii alegatorilor in culori atragatoare, minimalizind rolul lor in neimplinirile guvernarii din ultimii patru ani. Dar ce par sa-si propuna cele doua partide mentionate este o tumba imposibila, si anume sa se detaseze complet de o guvernare perceputa ca nereusita, din care au facut, totusi, parte pe tot parcursul acestei legislaturi, reprezentantii lor ocupind portofolii ministeriale plasate cel mai adesea in domenii esentiale ca economia, finantele, justitia sau externele. Ele arunca vina pentru toate esecurile asupra PNTCD-ului, care, desi a dat doi