Intr-o recenta vizita in Statele Unite, am avut prilejul de a ma reconecta la atmosfera electorala americana pe care am trait-o si am descris-o de atitea ori in lunga mea cariera de corespondent la Washington. Este o atmosfera electrizanta, cu un amestec de pitoresc si seriozitate, de stridente si substanta, de extravagante si pasiuni intense, o atmosfera in mare masura definitorie pentru contrastele multiple ale acelei imense si fascinante tari. Destul de putini americani se sustrag de la spectacolul si disputele campaniei electorale, cu toate ca in ziua alegerilor mai putin de 60 la suta dintre ei se prezinta la urne. Pentru alegerile din 7 noiembrie, confruntarea este foarte strinsa, asa ca si lupta este mai acerba, desi foarte eleganta in comparatie cu unele campanii electorale din trecut.

Printr-o coincidenta, banuiesc, perioadele electorale din America si Romania coincid de un deceniu incoace. La Washington fiind, nu-mi iese din cap campania din Romania; la Bucuresti sau la Praga fiind, nu ma paraseste campania din America. E imposibil sa nu compari, sa nu sesizezi contrastul, sa nu te minunezi si sa nu te intristezi. Dincolo de Ocean, desigur, avem de-a face cu o societate care practica alegerile libere de peste doua secole, fara intrerupere, o democratie matura, inzestrata cu instrumentele necesare, cu stimulentele si frinele corespunzatoare, cu reglementari legale bine consolidate, cu politicieni versati, cu alegatori avizati si experimentati. Societatea romaneasca, prin contrast, este inca greu tributara vechilor mentalitati, traumatizata de necazurile tranzitiei, abia alfabetizata in domeniul competitiilor electorale. Politicienii romani sint produsul acestei societati sau, in orice caz, isi adapteaza discursul, tehnicile persuasive, intreaga strategie electorala situatiei date, adica unui electorat dezamagit si suspicios, dar manipulabil, car