In mai mult de zece ani de tranzitie, economia romaneasca a incercat, in permanenta, o apropiere de modelul occidental. Curiozitatea a mers pana intr-acolo, incat unele elemente au fost preluate fara nici un fel de modificari, chiar daca ele nu se potriveau specificului romanesc. Moda occidentala a cuprins, rand pe rand, intreg poporul romanesc, in special clasa lui sociala superioara, acele elite devenite peste noapte, imbogatitii prin metode stiute de toti, dar cunoscute de foarte putini.
Astfel, s-a creat o clasa sociala foarte puternica, a celor bogati, in care cu greu isi mai pot face loc intrusii, iar daca acestia reusesc, pretul platit este extrem de piperat. Concomitent cu nasterea noii clase a imbogatitilor peste noapte, cea mai de jos categorie de oameni a inceput sa fie tot mai mare, cresterea fiind indirect proportionala cu cea a avutilor. Extremele au devenit, astfel, foarte bine acoperite si reprezentate, in vreme ce la mijloc s-a creat un adevarat vid. Practic, in Romania anilor nouazeci, patura de mijloc a populatiei aproape ca a disparut, iar putinele persoane care considera ca apartin unei asemenea clase pot fi numarate pe degete. In general, patura de mijloc a populatiei tinde ori catre bogatie, ori catre saracie, cu accente mai pronuntate catre aceasta din urma. Voit sau nu, marea parte a intelectualilor a migrat catre cea mai de jos treapta sociala, in care au fost inclusi, mai mult fara voie, in special tinerii. Scoliti in cele mai grele conditii, vreme de cel putin 16 ani, pe intelectualii de astazi nu ii mai asteapta mare lucru, poate doar mirajul Occidentului. Daca imbogatitii peste noapte preiau elemente din societatea occidentala, visul oricarui intelectual roman este de a ajunge acolo de unde sunt preluate aceste elemente. Se creaza, astfel, un nou dezechilibru, caci Romania isi pierde elitele, de data aceasta fiind vorba desp
