Stefan Aug. DOINAS
Poeti romani
Editura Eminescu, Bucuresti, 1999, 576 p., f.p.
Retiparirea in volumul Poeti romani a celor trei cicluri de eseuri ale lui Stefan Aug. Doinas ofera o imagine completa asupra unui mod de a concepe si crea poezia, a sa si a unor colegi de scoala literara, care nu a ramas fara ecou in literatura romana din anii ‘60 si ‘70. Acesta pare sa fie mesajul voalat al ultimei sectiuni a cartii, Incursiuni in lirica romaneasca (1970-1986), exprimat cu extrema discretie de unul dintre cei mai mari poeti romani.
La o privire simultana a celor trei parti, cartea dezvaluie o structura surprinzator de coerenta si o continuitate avuta probabil in vedere de poet, desi fiecare ciclu este scris la o anumita distanta de timp de celalalt. Primele doua, Lampa lui Diogene (1970) si Poezie si moda poetica (1972), ar putea fi considerate un manual pentru uzul tinerilor poeti saizecisti, dar conceptele literare discutate si-au pastrat valabilitatea estetica pina astazi. Ultima sectiune pare ca desemneaza intr-o anumita masura o continuitate si o inrudire de ordin literar, trasind in linii generale un filon poetic perpetuat timp de doua decenii. Asistam la constituirea unui „tablou de familie“.
In Avertismentul care prefateaza Lampa lui Diogene revine de citeva ori ideea de adevar, de autenticitate a poeziei. De asemeni, „principiile de estetica“ aflate la originea judecatilor au facut posibila si necesara „smulgerea“ productiei poetice a celor mai tineri scriitori ai momentului din contextul socio-politico-cultural pentru a o plasa „intr-un plan al dezbaterilor autentice despre poezie“. Asemeni anticului Diogene, care „cauta Omul cu luminarea aprinsa“, autorul isi anunta demersul critic in termenii urmatori: „voi incerca sa dau rasfoirii revistelor, gest aproape intim, ritual, de ablutiune spirituala – seriozitate