Cu oarece vreme în urmă, prietenii mei de nădejde mi-au atras atenţia să nu cumva să plec din Timişoara, pe data de 20, fiindcă alţi prieteni ai prietenilor noştri ne-au invitat la o emisiune importantă, la TVR, se face duplex cu Bucureştii. Avem la dispoziţie vreo trei ore, patru ore. Cum sunt om păţit, am cerut hîrtii şi programări - au venit şi ele, ca şi precizarea că autorii vor respecta cu sfinţenie desfăşurătorul.

Au mai venit şi alte telefoane de la funcţionari bucureşteni, de la cărturari de nădejde, de la prietenii mei de la studioul teritorial din Timişoara, care mi-au atras atenţia că voi fi interogat de două ori (conform programării!), o dată ca membru de vază al grupului A treia Europă, pe urmă ca director de teatru. Era vorba de o lungă emisiune Tv despre Centru şi provincie.

Cum să nu mergi la o emisiune ca asta? De vreo trei decenii scriu chiar despre asta, din 1970 lucrăm, fie împreună, fie separat, la antologii, numere speciale de revistă, cărţi, studii, prefeţe despre raportul dintre centru şi provincie. S-au spus atîtea prostii despre felul în care noi, cei din grupul A treia Europă, înţelegem acest raport, încît mi-am amînat toate trebile urgente şi am zis că sîmbătă la nouă o să fiu în studiou. Să mai lămurim o dată ceea ce se cuvine a fi lămurit.

S-a adăugat grupului nostru (Adriana, Mircea şi cu mine) şi Ileana Pintilie, şi ea chinuită de obsesii şi doctorate central-europene. Ne-am înghesuit în studioul timişorean, în aşteptare. Au intrat în emisie bucureştenii, au intrat clujenii, nu cei pe care îi aşteptam noi, au discutat şi unii şi alţii cam ce le trecea prin cap. A fost interogată Ileana, pe urmă iar bucureşteni şi clujeni. Pe urmă au ajuns la Timişoara. Au lăsat-o pe Adriana să vorbească un minut, pe Mircea două, pentru mine n-au mai avut timp. Şi iar distracţii într-un studiou şi celălalt, preţ de vreo trei