Arme, droguri, santaj, mita, coruptie la nivel inalt, filiere informationale paralele, armate private, asasinate misterioase sau reglari de conturi in public - asa intelege orice om cu macar trei randuri citite ideea de mafie si crima organizata. Doar ca mafia din filmele lui Scorsese nu prea ar vrea sa imparta aceiasi pantofi de ciment cu mardeiasii romani cu pretentie de mafiosi.
Mafiotii lor au la degetul mic politicieni, magistrati, parlamentari, ministri, tehnocrati si parveniti in regie personala. Orice afacere intre mafiotii lor are la baza principiul sfant "Corb la corb nu scoate ochii", iar rufele murdare se spala in familie. Insa, oricat de nemernici si ticalosi i-ar picta scenaristii de filme americane, mafiotii lor au macar un cod al onoarei, chiar daca e unul al hotilor. Iar acolo, prima lege este sa nu te bagi in gainarii, ci doar in tunuri de anvergura.
Mafiotii nostri, in marea lor parte, inca nu au depasit categoria de gainari care se bucura de o teapa marunta. In fond, marii mafioti ai celor patru ani de lupta oficiala impotriva coruptiei sunt doi bieti comisari de la Garda Financiara prinsi cu 400 de marci in buzunar si un doctor pe biroul caruia un vigilent a gasit un cartus de Kent.
Marii tepuitori numiti FNI, Tigareta, Bancorex, SAFI, Caritas, Gerald, Banca Internationala a Religiilor, Embargou, Afise pentru partid, Bani pentru partid etc., stau, trai pe vatrai - tata de mata, si numara banii la umbra vremelnicii imunitati parlamentare sau a vreunui slujbas de stat beneficiar de cotizatii. Care nu se sfieste sa latre in public ce fel de oameni cinstiti sunt gainarii de partid si de stat. Ba chiar unii dintre ei mai fac si gasca de mers la Parchet sau la Tribunal, pe post de galerie oficiala a acuzatilor - usa de biserica.
De fapt, mafiotii nostri nu sunt cei de la Parlament, Guvern, Pa
