In lipsa reperelor pe care definirea ca stat democratic si europeana ni le-ar propune, atitudinea politica a Romaniei nu poate fi decit ezitanta, fricoasa, ineficienta Romania sufera de un puternic deficit de personalitate politica in relatiile cu exteriorul. Politica noastra externa este timorata, confuza, lipsita de initiativa. Nu ne referim aici, bineinteles, la initiativele cuminti si caldute, de genul propunerii facute Adunarii Generale a ONU de a introduce un regim de cooperare intre Organizatia pentru Cooperare Economica in regiunea Marii Negre (OCEMN) si Organizatia Natiunilor Unite, regim in baza caruia "secretarul general al ONU va purta convorbiri cu secretarul general al OCEMN, pentru promovarea cooperarii si coordonarii celor doua organizatii". Ne referim la actiuni de reprezentare efectiva, directa si eficienta a intereselor cetatenilor romani, reprezentare care, dupa o atenta calculare, sa nu ezite sa isi asume riscuri. Privim diplomatia in sens larg, de politica externa, si incluzind, pe linga MAE, Guvernul, Presedintia si actorii cu mare influenta in domeniu. Trei puncte de pe agenda de politica externa recenta converg in a sustine teza deficitului de personalitate politica a Romaniei. In primul rind este vorba despre campania dusa pe linga Uniunea Europeana pentru eliminarea vizelor pentru cetatenii romani. Se poate spune ca aceasta campanie a fost tema principala de politica externa a anului 2000, negocierile cu UE necapatind nici un fel de expunere publica semnificativa. Putem insa numi si citeva actiuni politice concrete care sa fi adus mai aproape momentul eliminarii vizelor? Daca excludem slalomurile retorice ale ministrului de externe prin capitalele europene, credem ca nu. In interior, s-a vorbit vag despre faptul ca "Romania trebuie sa isi faca temele". Nimeni nu a precizat insa care sint aceste teme in mod concret si nu a raspuns la o intre